Tratament pentru fractura articulației cotului

Pacientul cu luxație de cot se prezintă la medic cu capetele articulare ieșite din articulaţia cotului. Aceste suprafeţe articulare pot fi separate total sau parțial, situaţie numită subluxaţie.

In continuare tratamentul poate fi de 2 feluri: Tratamentul Nechirurgical Este recomandat in cazuri izolate de fracturi fara deplasare a fragmentelor osoase si daca medicul ortoped considera ca fractura dumneavoastra este stabila, fara riscul de deplasare ulterioara a fragmentelor. Veti avea nevoie de o monitorizare frecventa a evolutiei, cu vizite dese la medicul ortoped. Daca fragmentele osoase raman nemiscate, dupa circa 3 saptamani veti putea incepe sa miscati cotul, insa nu veti avea voie sa ridicati nimic cu mana afectata o perioada mai lunga de timp.

Anatomia cotului La alcătuirea articulaţiei cotului participă tratament pentru fractura articulației cotului oase: porţiunea distală a humerusului osul braţului şi capetele proximale ale oaselor braţului care se articulează cu acesta radiusul pe exterior şi cubitusul pe interior.

O serie de structuri ligamentare contribuie la stabilizarea articulară atât pe partea internă, cât şi pe partea externă a cotului.

Articulaţia dintre humerus şi cubitus este responsabilă de mişcarea de flexie-extensie a cotului; la acest nivel porţiunea proximală a cubitusului are o formă concavă, de şa, cu două proeminenţe: una posterioară olecranul şi alta anterioară procesul coronoid. Articulaţia dintre radius şi cubitus are un rol de stabilizator secundar al cotului contribuind într-o măsură mai mică la mişcarea de flexie-extensie.

• Tratament articular în mare
• Recuperarea cotului | CENTROKINETIC
• Acest varf se numeste olecran si este pozitionat direct sub pielea cotului, nefiind protejat de muschi sau alte tesuturi moi.
• COT Articulatia cotului este frecvent expusa la traumatisme ce pot rezulta in fracturi, endorse sau dislocari.
• Tipuri de boli osoase și articulare

O serie de muşchi care se inseră pe aceste oase realizează mişcarea articulară propriu-zisă. Cum apare o luxație de cot? Datorită particularităţilor anatomice ale oaselor componente şi ale structurilor musculo-ligamentare, luxaţia de cot este un eveniment destul de rar.

Ea poate avea loc însă în căderile pe mână cu cotul întins. Forţa impactului se transmite în antebraţ până la cot forţând ieşirea capetelor osoase din articulaţie.

Acelaşi mecanism se produce şi în accidentele rutiere când pasagerul întinde mâna în faţă pentru protecţie. Persoanele cu laxitate ligamentară mai mare sau care prezintă anomalii de curbură a cubitusului sunt mai predispuse la astfel de evenimente.

Luxaţiile sunt de mai multe tipuri în funcţie de direcţia în care se deplasează cubitusul faţă de humerus, de prezenţa sau absenţa unei fracturi. De asemenea, ele pot fi totale sau parţiale subluxaţii. Simptomatologia și diagnosticarea luxației de cot Deformarea regiunii cotului este caracteristică în luxaţiile complete.

Tratamentul chirurgical

Durerea este şocogenă ca în toate luxaţiile, iar funcţia cotului compromisă. Datorită compresiunii pe structuri nervoase şi vasculare pot apărea amorţeli în degete, sau modificări de puls.

Medicul pune diagnosticul de luxație de cot pe baza examenului clinic, a istoricului traumatismului şi cu ajutorul examenelor imagistice: radiografii de cot pot evidenţia direcţia de deplasare a fragmentelor, prezenţa sau nu a unei fracturi, a unei subluxaţii.

Uneori o tomografie computerizată CT de cot este necesară în luxaţiile complexe pentru o planificare corectă preoperator. În mod similar, o examinare cu rezonanță magnetică nucleară RMN a zonei cotului tratament pentru fractura articulației cotului uneori necesară pentru aprecierea situaţiei ligamentare.

• Tratamentul Fracturii de Olecran | Ortopedia pe Înţelesul Tuturor
• Fractura de Cot (Olecran) | Ortopedia pe Înţelesul Tuturor
• Share on Facebook Share on Twitter Share on Linkedin Share on Pinterest Artroplastia totala a cotului este o procedura chirurgicala complexa siin prezent, efectuata destul de rar atat din cauza frecventei scazute a cazurilor cu indicatie pentru acest tip de interventie, cat si din cauza posibilitatii compensarii partiale a lipsei mobilitatii articulatiei cotului, prin utilizarea excesiva a articulatiilor umarului si pumnului.

Radiografie de cot cu evidenţierea unei luxaţii posterioare.